Cum masuram 2000 de km?

Dupa cum v-am povestit acum cateva zile, am plecat in delegatie, cu masina, fiind nevoit de circumstantele actuale sa o fac si pe asta. Sunt obisnuit sa conduc mult, chiar foarte mult! Nu de placere, bineinteles, ci pentru ca trebuie, datorita meserieie care o am si a locului de munca care ca mi l-am ales.

Cum masuram 2000 de kilometrii?

Multi ar spune ca in timp, in metrii, kilometrii, in mile, picioare, prajini si alte unitati de masura mai mult sau mai putin exotice. In viata totul tine de perceptie, adevarul, fericirea, totul tine de perceptie, de unghiul din care vezi aceste lucruri, asa si cu condusul.

Eu am masurat 2000 de kilometrii in mai multe feluri, destul de neobisnuite pentru un om normal.

• in pachete de tigari… am ras 3 pachete de tigari pe nerasuflate si inca mai vream de plictiseala sa fumez, pana cand gatul si caile mele respiratorii au spus „fraaaana”. 🙂 Simteam pe propria piele reclama aia la Nicorette „stai in trafic si nevoia de a fuma te copleseste”. Nu ma criticati, ca va raciti gura de pomana! Imi place sa fumez si oricum alte vicii nu am. Daca m-as lasa de fumat, as fi perfect, si nu vreau asta! 🙂
• in stropinel: ii spun „stropinel” ca-i mai simplu .Stropinel=lichid de spalat parbrizul; deja prea multe cuvinte. Aceeasi senzatie o am cand fac decontul pentru firma”cleaning liquid for windshield”. Trebuie sa-i invat pe ai mei, cuvantul stropinel.In  Unitatea de masura pentru stropinel este litrul… si anume cam 4-5 litrii de stropinel pentru a indeparta sarea de pe parbriz. Autoritatile romane si-au facut treaba, cu varf si indesat!
• in batai ale inimii pe secunda…Aproape ca mi-am vazut moartea cu ochii… A venit popa cu botezul, pe 8  ianuarie ce-i drept, dar a venit ( dupa Boboteaza )si mi-a dat cu busuiocul in frunte, a lalait ceva prin casa, mi-a improscat peretii si ce a mai nimerit traiectoria lui de sniper cu aghiasma si mi-a mai si dat un calendar. Am zis si eu saru’mana si dus a fost. Tot popa imi da calendar, tot el vine dupa Boboteaza… Ce popa avem si noi… :)Asa…si sa revenim la batai ale inimii pe minut; am zis ca daca tot a venit popa, am prins curaj, curaj care m-a facut sa ma bag intr-o depasire ( legala bineinteles), a unui camion, cum altfel… In timpul depasirii, desteptul ce tocmai il depaseam s-a gandit ca putoiul nu are ce cauta in fata lui, sa ii dea praf, si a accelerat si el. Tot incercam sa il fac cu motorul meu de tot rasul de 1.6 diesel, pana cand, in fata vad mare… un alt camion. Intr-o secunda mi-am vazut toata viata, cam ca memoriile ce iti apar pe facebook, si am zis ca ala sunt. Deja ma vedeam pe grila camionului, cum vad eu vara insectele moarte pe parbriz ( strivite). Intr-un final, forta a fost cu mine, starea de spirit a celui din fata, si am reusit sa depasesc camionul celalalt.
• in gropi. Multe frate, multe gropi avem noi in tarisoara asta. Multe o sa mai avem de acum incolo din cauza sezonului rece. Mecanicii se freaca pe maini, si se roaga sa tina iarna mai mult „Da-ne noua bucsne!”
• injuraturi? Am o gura bogata… As putea scrie o carte, un almanah al injuraturilor, o noua enciclopedie. Cel mai creativ sunt atunci cand conduc. 🙂
• in admiratie fata de sistemul de autostrazi al ungurilor, si bineinteles al nodurilor lor rutiere. Eu am iesit de 2-3 ori de pe autostrada ,de la Sibiu ca sa ajung la Nadlac. La un moment dat m-am oprit sa ma uit pe harti pentru ca eram in niste comune, si nu credeam ca ala e drumul. Nu puteam sa cred ca ala e drumul… Prea pitoresc pentru un drum de iesit din tara asta.
• In timp…multe ore! Prea multe ore pana iesi din tara. Iti cam creste barba pana iesi, chiar daca esti femeie.:)

Ce-i drept, nu avem noi o tara plina de autostrazi, dar avem drumuri ce strabat locuri foarte frumoase, pe care le privesti cu admiratie, si te face sa te simti mandru ca esti roman. La intoarcere, am venit prin sud, unde am vazut tot timpul muntii. Un spectacol al naturii ce as vrea sa il vad ori de cate ori am ocazia. Te incarca pur si simplu cu pozitivism si cu energie, chiar daca fundul tau a luat forma scaunului de vreo 3 ore, nu are importanta.

Sursa foto: eu insumi 🙂 Daca tot nu avem autostrazi, putem opri pe marginea drumului sa tragem cateva cadre si sa ne cream cateva amintiri.:) Priviti partea plina a paharului.

Poate ca nu traim intr-o tara perfecta, insa ar trebui sa o iubim si sa o respectam, pentru ca este patria noastra ( cum spun americanii homeland-apropo, bun serial). Inca imi vine greu sa inteleg, cum putem sa respectam legile si obiceiurile, sa nu aruncam pe jos gunoiul, si multe alte exemple, atunci cand suntem in strainatate, iar acasa facem caca in sufragerie…

Pe voi nu va copleseste dorul de casa cand plecati in afara tarii? Pe mine unul, da! Poate ca nu sunt normal.:)) La intoarecere de abia asteptam sa trec granita! Imi dadea un sentiment de siguranta, limba, oamenii, mersul lucrurilor. Cred ca asta e unul dintre motivele pentru care nu am putut emigra, sanse am avut destule, si chiar daca nu mai am, mi le creez singur.

Poate scriu un alt post despre obiceiuri, turism, si cum vad eu turismul in Romania. Sa va tineti!:)