Cuvinte nerostite…

M-am laudat in comentariile anterioare ca nu caut pe nimeni sa imi completeze viata. Traind singur de destul de mult timp ,m-am obisnut sa-mi duc singur crucea, si sa suport muscaturile adanci si ocazionale ale singuratatii. Imi place confortul oferit de singuratate, faptul ca nu ma raportez cuiva acasa, si faptul ca nu gasesc fire de par de femeie pe podeaua mea proaspat aspirata si lustruia. Glumeam bineinteles, caci nu am o viata dezordonata, poate o am prea ordonata.

Nu am nici menajera, nu apelez nici la singura femeie care ma iubeste neconditionat pentru ajutor, nici nu mai consider o corvoada asa de mare sa-mi calc camasile dupa o investitie bine plasata intr-o statie de calcat cu rezervor de 1.5 litrii si mai ales dupa ce am descoperit apretul spray „stira e ammira”. Gatitul este o forma de deconcentrare de la stresul corporatist. Merge si Xanaxul, insa parca-i mai simplu sa gatesti si nici nu da dependenta… Perna o folosesc drept companion de strans in brate, dar cred ca ne mai si certam seara in somn deoarece o mai gasesc si pe jos. Aspiratorul meu incearca din rasputeri sa tina pasul cu mine, mai ales dupa cele 2 cani de cafea baute sambata dimineata, iar spalatul este floare la ureche, mai putin intinsul rufelor care ma cam oboseste, pentru ca acord atentie modului in care le intind, sa nu se sifoneze prea tare.

Am o colega de breasla de la o alta companie cu care am vorbit de cateva ori la telefon si prin mailuri, iar anul trecut ne-am intalnit la un targ fata in fata. O sa ii zic Maria, ca sa ii pastrez anonimatul. Maria este maritata si are copil. Stati, nu va ambalati!!! Intre mine si Maria nu este o chimie sexuala sau de oricare alta natura ce ar putea interveni in frumosul ei mariaj, ci Maria este o persoana plina de energie pozitiva, care te incarca cand vorbesti cu ea la telefon sau cand te vezi fata in fata. Este un Xanax ambulant! 🙂 Dupa targul respectiv, am ramas mai mult in contact si ne mai telefonam unul altuia, ma facem cate o gluma, mai schimbam o impresie. Toate bune si frumoase, nu? Dupa Craciun ma suna sa vada daca sunt bine, si imi spune ca m-a visat ( se pare ca m-a visat de rau, nu mi-a spus ce doamne iarta-ma a visat, dar nu de bine) si ca vrea sa verifice daca sunt bine. Ii raspund in stilul caracteristic ca nu am de gand sa ma sinucid, si nici nu am descoperit vreo boala incurabila care mi-ar putea curma viata in viitorul apropiat, si ca daca ar fi ceva de genul asta o sa o anunt in avans sa stranga bani de flori.

coffee-meeting-1024x693

Aveam promisa o cafea la ea si i-am zis ca ne vedem cu prima ocazie in care ne putem intalni, ii fac cinste. Imi spune ea atunci sa ne vedem saptamana urmatoare sa ii dau cafeaua, ca altfel uit. Ii spun ca saptamana viitoare voi pleca in delegatie, si ca daca vrea sa bem o cafea ne vedem in orasul in care voi avea delegatia. Imi raspundea ea destul de acid „dragule eu acolo merg sa beau cafea doar cu sotul meu „si m-a expediat spunandu-mi ca nu mai poate vorbi ca are o intalnire. Am ramas prost instant, si am trait cu remuscarea ca nu am apucat sa ii spun ca eu incercam sa argumentez ca nu voi fi in Bucuresti in saptamana urmatoare, si ca bineinteles ca nu ii faceam propuneri. In timp ce eram in delegatie mi-a telefonat iarasi, si nu i-am raspuns, fiind in tratative la corporatie. In timp ce masuram cei 2000 de km, mi-am adus aminte de Maria si o sun sa vad care-i faza. Imi raspunde, vorbim despre business si ultima intrebare a fost daca sunt singur. II confirm suspiciunea ei ,si o intreb de ce ma intreaba asta. In mintea meu ma gandeam ca ea a ramas cu impresia ca m-am dat la ea. Nu am apucat sa ii infirm nici de data asta suspiciunea ei si iarasi a trebuit sa o taiem subit. Am ramas iarasi in pom si pomul pe Venus.

Intr-un final, misterul s-a elucidat! Maria incerca sa imi prezinte o colega de-a ei, in incercarea de a ne cupla, si bineinteles ca am rasuflat usurat ca nu a crezut ca ma dau la ea…

Poate o sa scriu si o povestire despre intalnirea cu colega ei, o povestire narata in stilul meu caracteristic, o intalnire cu copia mea la indigo. 🙂 Da, m-am intalnit cu cineva. 🙂

Nu stiu… Va intereseaza?

 

14 comentarii la „Cuvinte nerostite…

  1. Pingback: Zana – Dreamthinkdo

  2. Mai sunt si oameni carora le place sa fie singuri. Una bucata vinovata sunt si eu. :)) Dar uneori ma apuca un chef dubios de indragosteala… :))

    P.S. Bucura-te ca esti singur! De ce spun asta? Fiindca acum urmeaza cele trei zile-problema: Valentine’s Day, 1 martie si 8 martie! :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s