Zana

La cererea publicului curios… :))

Va povesteam in postarea mea anterioara ca am ales sa ies cu cineva, la propunerea Mariei. Am spus, si am sa ma repet si de data asta, in viata de zi cu zi, sunt lasat rece de foarte multe chestii.

M-a sunat Maria, in momentul elucidarii misterului, si mi-a ordonat sa imi prezint fizicul  pufos in ziuz Z, la o cafenea. Bineinteles ca telefonic, a avut grija sa ii faca reclama Zanei, despre felul ei de a fi, despre cum se poarta, cum gandeste, cum arata, si bineinteles sa-mi zica cum sa o caut pe facebook, ca sa ma convinga si mai tare ca ar trebui ne cunoastem. Dupa toata reclama aceasta bine argumentata, am hotarat sa incerc. Nu am avut o „prima intalnire” cam din era Cretacicului, si oricum eram scos din bula mea de sticla, ceea ce insemna o oarecare doza de emotii, chiar stanjenire…

Dupa ce i-am vazut cateva dintre pozele ei de pe facebook, i-am dat friend request si am inceput sa ne conversam destul de mult. Am preferat sa avem un prim contact inainte de intalnirea in 3 programata de Maria. Chiar a fost o idee buna, pentru ca am vazut ce ne poate pielea amandurora si in felul asta ne salvam amandoi de un fiasco total la intalnire. Prima intalnire, cea cu Maria a decurs cat se poate de normal si cat se poate de scurt, fiind in programul corporatist, nu puteam sa o lalaim foarte mult la masa si la cafele.

„Zana” este mai scunda decat mine cu fff putin, chiar neglijabil, si este de frumusete rar intalnita, cu un zambet ce te dezarmeaza si cu un simt al umorului foarte bine dezvoltat. Pe scurt, este la fel de palie ca si mine. Nu exagerez cu absolut nimic, insa este una dintre cele mai frumoase femei care le-am cunoscut pana acum, si pana acum nu am fost la manastire… Am ramas total fascinat de volubilitatea ei si in acelasi timp de cat de pretioasa si gingasa poate fi! Sarmul se afla la el acasa, in persoana Zanei.

A doua intalnire a avut loc la doua zile dupa cea cu Maria, fix dupa ce am vorbit la telefon 5-6 ore. Nu stiu cum am facut asta, cum am reusit acest record, dar cert e ca nu am facut toate astea din timpul liceului. Poate ca pare banal, dar mi s-a parut destul de dragut si repet, nu mai facusem toate astea de foarte mult timp, chiar uitasem cum este…In fine, sa revenim la firul povestii incepute in paragraful anterior; am mers la cafenelele de fita dintr-o zona particulara a Bucurestiului, deoarece era foarte frig afara si amandoi vream sa gasim loc de parcare, daca se poate chiar in fata usii cafenelei. Vreau sa spun ca suntem doi oameni normali, si ca nu pune niciunul accent pe prostiile astea! Oare nu am iesit eu de mult din casa si asa arata lumea din Bucuresti? Eram inconjurati de spuma marcilor de masini si de dame botoxate, si domni proaspat cazuti din bananier, care aveau in minte doar cateva actiuni si cateva texte, si anume : selfy cu buzele botoxate incovoiate, tuguiate, discutii cretine despre dieta si bineinteles „hai, fata lasa!” Domnii aveau alte discutii, despre combinatii si alte activitati d-astea elaborate. Ne intelegeam din priviri si eram amandoi uimiti de fauna si flora cocalaro-bucuresteana ce socializeaza la cafenelele fitoase la ore tarzii…

In alte detalii, despre discutii si altele nu mai intru… Sunt personale.:)

LE: Ii multumesc lui „adndefemeie” ca m-a urecheat pentru ca am lasat postarea fara o concluzie! Povestea cu zane continua! 🙂