Complimente…

Am invatat de la cineva mai intelept decat mine ca in viata trebuie sa te feresti de popa, avocat si de doctor, de fapt sa fugi ca dracu’ de tamaie.:)

De felul meu, nu ma duc la doctori. Nu ma duc la doctori ca sunt in general sanatos,doar uneori sunt rapus de raceala dar o las sa-si faca damblaua si ma paraseste singura, disparand ca magarul in ceata. Analizele oricum se fac pe genunchi sau din pix, si nici fan stat la cozi, la usa doctorului nu sunt. In concluzie, am toate argumentele sa evit medicii.

De cateva zile ma tot impunge o durere destul de puternica undeva sub abdomen. Initial am crezut ca ar fi hernie… Nu-s doctor si nici nu stau sa intru pe forumuri medicale deoarece daca as citi toate balariile de acolo, m-as autodiagnostica cu cel putin 3 tipuri de cancer si alte 5 boli incurabile…

Cum durerea asta stupida se manifesta fie cand conduc, fie cand rad si chiar daca stau pe scaun nemiscat de 4 zile, mi-am zis ca nimic nu este mai important decat sananatea mea si ca ma fofilez de la programul corporatist ca sa ma vada un medic.

Mama mea lucreaza intr-o retea privata de sanatate si am pus mana pe telefon si o sun…

-Mama?! Ce faci?

-Bine…sunt in drum spre serviciu. Cand ai ajuns acasa? Cand vii pe la mine? Iti pregatesc ceva de mancare?

-Mama, nu! Nu te-ai obisnuit ca ma descurc singur de 3 ani de zile cu treburile casnice?

-Bine ,bine, ( imi trage o injuratura si ma trimite la origini) dar de ce m-ai sunat?

-Pai… stii… de cateva zile ma tot rapunge o durere. Sper ca nu e hernie… ( am simtit-o instant ca s-a schimbat la fata).

-Cata treaba mai ai?

-Mai am doua intalniri si pot sa vin la voi la spital sa-mi faceti o ecografie.

-Hai mai repede ca nu iti fac aia statuie!

Dupa cum a ordonat mothership ma indrept pe doua roti catre spitalul la care lucreaza ea. Ajung in spital, imi pup mama si observ zeci de ochi atintiti asupra mea si a mamei, si bineinteles imediatele intrebari in speranta ca ma vor identifica usor si simplu. Acuma nu stiu daca colegele mele aveau de gand sa o parasca pe mama tatalui meu, sau se mirau cum am iesit din ea, deoarece mama mea are 1.60 iar eu aproape 1.90… Da Oana , stiu… Nu primesc coliva de la babe daca fac pe homelessul. :))) Ma pun pe patul de consultatie, sunt uns cu magiun si interogat de medicul care raspundea de ecograf despre starile mele anterioare, despre alimentatie, sport samd. Ii spun ca mie imi place shaorma, nu sportul, iar sanatos sunt tun, mai putin la cap, dar ea nu ma poate ajuta, la cap imi sun tatal, sa ma duc la el la spital. :))

Dupa ce m-am simtit ca o gravida in 3 luni, intors pe toate partile ca o clatita, aud doctora spunandu-mi : „ce rinichi frumosi ai! Ce vezica mica ai!”. Ii multumesc pentru compliment si ii precizez ca de obicei mi se complimenteaza ochii nu rinichii, dar apreciez foarte mult gusturile ei pentru organele mele interne . A gustat gluma si m-a trimis in origini si apoi la chirurg. Mama era deja toata panicata luandu-ma de o aripa , ducandu-ma catre chirurgie in speranta ca il gasim pe chirurg „sa puna si el mana” , sa se uite si el. Ii zic mamei ca nu e o idee buna, ca astia au o pasiune in a taia, si nu am chef sa fiu feliat ca salamul, si ca nu am timp sa zac la pat la recuperare. Nu il gasim pe chirurg si mama era toata nervoasa si suparata in acelasi timp ca nu am un diagnostic precis. Ma uit in ochii ei si ii zic foarte clar:

-„Mama, sa stii ca nu cred ca o sa fiu chemat in scurt timp la raport in fata la Sfantul Petru”.

-Esti la fel de nesimtit ca tac-tu! :))) ( discutia a mai continuat in acelasi mod sarcastic, mama facandu-mi jocul )

In fine, imi sunt niste prescrise niste calmante si plec spre casa.

In seara asta vad ca imi  suna telefonul. Cine era? Mama…

-Alo?!

-Ce faci mami, cum te mai simti? Ti-ai luat calmantele?

-Mami??? De cand si pana cand ne spunem noi cu mami? Nu ne-am spus mami nici cand aveam cinci ani… Dar sa stii ca ma simt mai bine… Am luat calmatentele ( de unde… le-am uitat in masina si nu le-am luat) dar totusi imi e un pic mai bine…

-Auzi? Mai stii ce ti-am spus ieri la spital?

-Ce?

-Esti la fel de nesimtit ca tac-tu! Hai pa ca am treaba, sunt la serviciu!

Tin sa precizez ca tata nu este nesimtit, insa mama are o pasiunea in a ma injura, aruncandu-i tatei injurii, si ca nu o sa mor si nici un diagnostic precis nu am.:)))

deal-v1377872901

9 comentarii la „Complimente…

  1. Eu dacă eram în locul mamei tale te invitam la o plimbare prin tot spitalul, toate secțiile, că cine știe când te mai prindeam de bună voie și nesilit de nimeni să vii singurel la doctor. Așa, ca să recuperez din urmă. :))))

    Apreciază

  2. Iti amintesc ca, pe langa coliva, pentru suferinta ta mai exista un remediu: semintele! 😀
    De data asta ar trebui sa o asculti pe „mami”… si sa ne dai vesti bune si la fel de hazoase. 🙂

    Apreciază

  3. Da!, mai fac si rau daca ai probleme cu bila, cu stomacul sau cu dantura, ca in cazul meu. 😦
    In ceea ce te priveste, m-am referit la semintele alea care, ca si coliva, au fost deliciul mai multor comentarii de-ale tale pe blogul Oanei… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s