Operatiunea „Monstrul”

Am inceput postarea asta acum cateva saptamani, insa nu am avut curajul sa o termin, si nici sa o postez. Intr-un moment de nebunie, am facut-o! Enjoy…sau nu! 🙂

Aveam de gand, de fapt am un articol nepostat despre virusul Zika si teoria conspiratiei, prin care bateam campii ca eugenistii au reusit intr-adevar sa-si atinga scopurile si anume, controlul polulatiei, dupa esecul West Nile. Astea sunt povesti SF si nu cred ca pasa nimanui. Aveam in plan un al articol despre bisfenoli si ambalaje… Aveam de gand sa mai scriu ca doamna aia ce face circ in fata la Tudor Vianu e o „doamna” si… Numai balarii plictisitoare…  Subiecte de tot rasul… Cand eram in generala, am mancat bataie la palma de la profu’ de istorie de imi inrosea mainile precum fundul babuinului, racindu-le doar pe barele de la bancile din clasa, si uite ce mare si frumos m-am facut…

Revenind la subiectul postarii mele, vreau sa precizez de la inceput ca nu am fost tot timpul grasut… Bine, cand eram mic aratam ca un pepene de Dabuleni, dar mama a zis ca eram simpatic. Ce sa zica si ea? Fiecare cioara isi iubeste puiul… 🙂 Am facut chiar cativa ani de karate, chiar doua stiluri si daca ma chinui inca pot sa mai dau picioare in cap oamenilor de inaltimea mea, desi nu-s deloc violent, si urasc scandalurile, tipetele in public si alte forme de manifestare tipic jungla urbana. Pana in anul 2 de facultate eram  numai piele si os, dupa care a inceput procesul de implinire, care nu se opreste.

Revenind la karatele mele si la antrenamentele mele, imi aduc aminte cat scotea untul din noi sensei-ul si cat de bine ne simteam dupa 2 ore de antrenament. A trebuit sa ma las de karate cam la 17 ani, datorita unei rupturi de ligament incrucisat. Nu mi-am rupt ligamentele la karate… M-am impiedicat ca prostul de o teava si am cazut fix in genunchi. :)))

Dupa cazatura mea artistica a urmat o serie de investigatii si vizite la medic, ca sa-mi puna un diagnostic. Era foarte evident, aveam apa la genunchi ( genunchiul meu arata ca un pepene galben) si un medic la medicina sportiva mi-a dat verdictul final si m-a indreptat catre cutit.

Ajung in spital mort-copt de frica, pentru ca nu mai trecusem printr-o operatie de prin clasa a 3 a, cand mi-am scos apendicele, si bineinteles incepem ritualurile de imperechere pacient-medic. Stiti la ce ma refer bineinteles! Evident, la spaga! Eram insotit de mama mea, nu de tata. Tata si acum face tumbe cand ma aude ca ma vait de ceva…. Tata… 🙂

In fine… Dupa ce m-am internat, am fost instructat de catre mama, care lucreaza in sistem, dupa cum ati citit in postarea de acum doua zile, sa merg la baie dimineata. Daca nu merg la baie, mi se facea clisma. Stiam ce aia o clisma si am zis ca nu reprezinta o solutie viabila pentru mine. 🙂 In ziua cu operatia vine brancardierul sa ma ia la sala de operatie, cu o viteza ca in NFS si trantit pe masa. Il vad ca vine cu un bisturiu in mana si se apropie de mine. Am ramas putin blocat…

-Domnu’, dumneata nu erai brancardier?

-Ba da!

-Pai si ce faci cu ‘stiloul’ ala in mana, cui ii dai autografe?

-Trebuie sa te epilez la genunchi, doar nu credeai ca te epileaza domnul doctor.

-Nu ati auzit si voi de Mach 3, ceara, etc?

-Nu mai fa pe desteptul si stai acolo ca am mana buna. As putea fi un chirurg bun ca nu-mi tremura mana.

-Poti sa canti si la pian, atata timp cat nu incepi tu operatia fara sa vina doctorul.

Vine suita de medici, imbracati ca la NASA, cu costumele lor si masti si incep sa ma conecteze la aparate, arantandu-si ingrijorarea fata de mine, si incercand sa ma invete sa nu ma sperii de un tensiometru. Le zic ca de cutit imi e mie teama, nu de o perna de aer, si ca incepusem sa-mi inving teama, dupa SPA-ul oferit de brancardier.

La un moment dat o vad pe anestezista cu un ac imens. Atunci au inceput instrumentele sa faca ca pomul de Craciun.:))

-Doamna, ce faceti cu ala?

-Anestezia puisor…

-Doamna, dar sunt sigur ca nu va trebuie asemenea ac ca sa imi puneti anestezicul in perfuzie.

-Aaa… Pai iti fac in coloana. Stii, in perfuzie primesti o cantitate prea mare de anestezic si nu e bine. Elimini greu drogurile din organism, daca ti le aplicam intravenos.

-Nu ma supar ca sunt drogat 2 zile, doar sa nu-mi bagati chestia aia in coloana.

-Eee, hai apleaca-te si si stai cuminte!

Ca prostul ma aplec, imi incovoi spatele si sunt flancat imediat de asistente si brancardieri ca sa nu ma misc, fiind tinut stans de fiecare parte a corpului meu… M-a tot chinuit anestezista cu sula ei intre vertebre si aud exclamatia „gata!”. Bucuros ca am scapat de chinul la care am fost supus, ma asez inapoi pe spate. Vad ca se apropie chirurgul si aud anestezista spunandu-mi ” Domnul doctor o sa iti ridice piciorul drept la piept. Te rog sa impingi catre el daca poti”. Zis si facut! Vine doctorul, imi ridica piciorul si imping… Aproape ca a cazut doctorul in sala de operatie.:))

-La ce picior trebuia sa te operam astazi?

-La dreptul!

-Piciorul stang il poti misca?

-Nu! ( ‘tuti gatu’ ma-tii de proasta! M-ai chinuit cu sula aia si ai mai dat si chix).

-Hmmm. Vad ca esti cam naravas. Iti bagam in vena!

-Acuma?! Dupa ce m-ai chinuit cu sula aia intre vertebre?

-Numara pana la 10!

– Unu… Doi… Trei… Pa…

Dupa operatie, care nu mai tin minte cat a durat, ma trezesc in salon si o vad pe mama. Bucuros ca am scapat, ma ridic instant in fund si exclam, rupt fiind de drogat „Mamaaa!”.

Citesc dezaprobarea mamei pe chip, si o aud spunandu-mi :

-Clisma ai stiut ce e si ai bagat la cap ce ai de facut… Nu?

-Da…

-Tembelule, ce ti-am zis eu sa nu faci dupa operatie?

-Sa nu ma misc brusc si sa nu ma ridic in fund.

-Ce faci acum?

-Mmm… Stau in fund…

-Nu o sa mai poti sta nici macar in fund! Va trebui sa-ti fac piafen si algocamin in fund, ca sa iti mai potolesc durerile de cap care o sa le ai…

-Am belit-o?!

-RAU!!!

Nota bene! Nu te ridica, nu misca dupa rahie! Sfat prietenesc!:)

 

658x0_257550-doctori-operatie

5 comentarii la „Operatiunea „Monstrul”

  1. Uite cum un karatist a facut… buba! 😀 Afurisita teava! Ai povestit toata patania asta dureroasa cu foarte mult umor, si n-am avut incotro… am ras cu pofta. Nu te mai intreb si cum a fost dupa… ca am dedus asta din sfatul prietenesc de la final. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s