Pijama sau cravată?

Home-office-ul este concept adoptat de companiile mari și chiar de cele mai mici și sunt destinate angajatilor locati în alt oraș, față de orașul în care își are sediul compania mamă. Motivul pentru care astfel de companii recurg la aceasta practică, este simplu și anume cel financiar. Companiile își reduc costurile generate de chirii, iar angajatii se bucură că nu își pierd timpul în trafic. Companiile dotează angajatul cu cele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor și toata lumea este multumită. La început!

Chiar ieri discutam cu un alt prieten și coleg de breaslă despre nevoia de a avea un colegi de birou cu care să împarti o țigară, o cafea, să povestești despre weekend și bineînțeles nevoia de a avea colegi cu care să te consulți atunci  când  ai nevoie. Îmi spunea că este foarte fericit că l-a angajat pe Andrei si că acum împart un birou împreuna!

pastedGraphic.png

Sunt angajat la actuala companie de mai bine de 4 ani. La început mi s-a părut foarte interesant să nu am un șef țâfnos care să-mi sufle în ceafă în fiecare zi, să fiu părtas la dramele colegelor de la birou sau a glumelor proaste venite din partea colegilor, . Am avut un sentiment fantastic de libertate și de bucurie  când  am aflat că voi putea munci de acasă, din pijamale sau pantaloni scurți în timpul verii, fiind inconjurat de mediul în care te simti cel mai sigur, acasă.

Mi se parea îngrozitor să petrec 2-3 ore pe zi în trafic până la biroul situat în Pipera, bară la bară, în loc să fac ceva mai constructiv cu acel timp.

Când le-am spus prietenilor mei ce voi face și unde imi voi desfasura activitatea, au fost și multi încă sunt “invidioși” pe mine. Li se parea foarte interesant sa călătorești în toată țara dar și în afară, și când trebuie, să stai acasă să lucrezi din pat.

640x-1
Le-am spus tuturor celor care m-au invidiat că lucrurile nu stau chiar asa cum cred ei și că izolarea asta fata de companie, colegi și chiar sefi  este uneori presantă.  Le-am și argumentat lor de cred că este bine sa ai un coleg și un sef care sa-ti sufle în ceafă.

În primul rând, lipsa acelei bariere dintre birou și casă nu există. Multi dintre noi își lasă problemele din carieră la birou, și până acasă, în cele doua ore petrecute în trafic uită din probleme. Fiind acasă, și avand problemele de la birou în casa, nu ai unde sa faci trecerea aceea dintre cele doua lumi.

Lipsa sefului nu este o bucurie! În general, avem un anumit barem pe care il folosim pentru a lua decizii, și daca problema iese din baremul respectiv esti nevoit sa apelezi la seful tau. Personal, să-mi sun supervisorul aflat în Germania este o adevarata corvoadă. Primul pas ar fi ca trebuie să calculez tot timpul diferența de fus orar, să ii verific agenda pentru a vedea daca este și el la birou sau în delegatie. Multi dintre noi ii scriu un sms sau pe whatsapp “trebuie să ne sfatuim, este urgent” și țâsnesc către biroul managerului.

Zbori sub radar!

Uneori, cei ce dau din coate artistic, care se fac că muncesc sunt bine vazuti, în detrimentul celor care tac, fac și aduc rezultate. ÎI vede seful tau că plimbă o hârtie, chiar și cea igienica și el rămane cu impresia tipărită în subconstientul lui că acel angajat se zbate. Cel care muncește de la distanță devine un numar. Eu sunt 6XXX, care aduc Xxx-k euro companiei. Eu raman în pijamalele mele atata timp cat 6XXX aduce Xxx-k + x% crestere!

Zbori direct în bataia pustii!

Mi s-a intamplat foarte des sa am sedinta cu managerul și colegii vinerea, exact când eram cătrănit, obosit, sictirit și scarbit! Când nu aveam pic de energie să mai trimit nici macar “Best regards, Gustipher” și tocmai vinerea  eram intrebat și eu :

-Gustipher, cum esti, cum te simti?

-John, sunt obosit! A fost o saptamană plină! În sinceritatea mea spuneam că sunt obosit, negandindu-mă la ce ar putea iesi din sinceritatea mea. Dupa cateva sedinte, eram GustipherCelObosit, lăsând impresia că sunt obosit chiar daca beau un pahar cu apa… Norocul meu a fost că am avut cateva saptamani  cu managerul meu, in care a observat stilul de lucru și pentru  că aduceam rezultatele care mi le cerea, nu am zburat.

Daca nu aveam norocul asta, acum eram probabil în Pipera. 🙂

Cine munceste, greseste! Cine muncește are succes! 

Atunci când o dai în bară , pentru că este uman să o dai în bară atunci când muncesti,totul devine mult mai complicat sa repari ce ai greșit, lucrand de acasă. Trebuie iar sa iei firul sefului, al colegului ce te poate ajuta în a repara greseala facuta samd. La fel se intampla și cu succesul! Succesul naste invidia unor persoane despre care nu voi vorbi aici, dar succesul trebuie impartit cu cei care au contribuit la acesta. Succesul nu l-ai dobandit singur daca lucrezi in cadrul unei compani, asta sa fie clar.  Când lucrezi intr-o echipa, succesul tau este parte a multor rotite ce se invart in angrenajul din care faci parte.

Daca esti “one man show” atunci te poti bucura singur de succesul tau!

Mediul de acasă nu este intotdeauna cel mai propice. în primul rand esti acasă! Nicaieri nu-i că acasă! Eu personal nu am copii și nici animale, iar viata o impart doar cu Zâna, și Zâna pleaca la birou în fiecare dimineata iar eu raman la birou… Ne incepem diminetile impreuna, ea facandu-si cafeaua la ibric, eu la filtru, incercând să articulam câteva cuvinte avand tigările în gură. După ritualul de dimineață ne luam ramas bun și ne uram cele draguțe.

Acasă ai vecini care își pun mobilă, care își monteaza aer conditionat, copii care sunt în spatele blocului la joacă și fac galagie, sau vecini care asculta manele. Exact acum, când scriu aceste rânduri vecina mea ascultă manele. În plus acasă faci ce vrei! Te enervezi, te duci sa fumezi o tigară. Bagi doua tigari, chiar trei! Nu e nimeni sa stea cu ochii pe sistemul de pontaj ca sa vadă de cate ori ai iesit la tigară. Acasă un papuc de-al Zanei ramas în mijlocul livingului. Iti sta pe creieri! În loc să fii cu ochii în acel excel cu raportul trimestrial, te duci să iei papucul. Acasă este frigiderul, și în frigider se afla mancare. Parca ti se face fomică când te gandesti că ai luat acel muschi țigănesc și ai pâine proaspată. Parca ti-ai face un sendviș!  Nu ma intelegeți gresit! Lucrand de acasă nu inseamna că o freci în pijamale! Iti faci treaba și dupa ce ai strans papucul, ti-ai mancat sandvisul sau ai intins o masina de haine intre 15 mailuri pentru că esti o persona responsabila și trebuie sa iti indeplinesti atributiile.

profissionais-nao-se-adaptam-home-office

Morala:

Nu am! Insa cred ca esti mai productiv lucrand intr-un birou !

 

9 comentarii la „Pijama sau cravată?

  1. Trei ani, trei ani luuungi am stat acasă, în pijamale, cu părul vâlvoi și cu ochii pe frigider. În ochii unora eram o… casnică, una cu prea mult timp liber. Cei mai mulți mă invidiau. Sincer, pentru mine a fost moartea. Moartea socială. Acum am două joburi, nu mai am timp de nimic, din păcate, nici de blog, dar, wtf!, simt că trăiesc. Aș mai povesti despre asta, dar trebuie să plec la job… Da, știu, e sâmbătă, dar nu pot să mă plâng. 😊

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s