A invins! El a invins!

Anii 199X… Nu imi aduc aminte exact. Este o zi de toamna destul de tarzie.Gasesc in sifonier o caciula cu urechi de tipul detectivilor din serialele englezesti. Mi-o pun pe cap si cobor la joaca cu amicii mei, eu

fiind detectivul in ziua aceea. Joaca este lunga si ne face placere. Nu ne pasa ca ne jucam in fostul depozit al unui aprozar comunist insalubru, prin tot felul de gunoaie, nu ne pasa de absolut nimic! Eram copii si eram la joaca! Transpiram, tipam, ne impingem… Facem un mare vacarm. Norocul nostru a fost ca afara a fost frig si vecinii aveau geamurile inchise. La un moment dat, in timp ce ma jucam, gasesc pe jos o moneda. Ma bucur ca o gasesc, ma uit la ea. Este cam prafuita si cam mare pentru a fi o moneda de 1000 de lei, cele cu care eram eu obisnuit. Ma mai uit putin la ea dupa ce am sters-o cu saliva si maneca hainei… Ce scrie aici? Re-ge-le Mihai… Mihai I Regele Romanilor. Parea din argint la prima vedere. Ma duc la un perete ce avea huma pe el, si scrijelesc cu moneda. Lasa dara! Era o moneda de argint de 500 de lei emisa in Regat, probabil aruncata de vreun vecin monarhist la vreo razie in bloc facuta de Securitate. Bunica imi spunea ca in bloc era o doamna Ghica. Cine stie…

Ma duc la parintii mei proletari, sau fosti proletari si ii intreb detalii despre Regele Mihai. Imi dau un raspuns evaziv care acum nu mi-ar coveni. In fine, mai cresc putin si ajung la scoala gimnaziala. Deja aveam si partea de istorie a romanilor in programa scolara. Partea de istorie a romanilor ce o invatam in gimnaziu mi s-a parut de rahat, insa am indragit istoria datorita profesorului meu, dl Mostenescu. Dl Mostenescu era un profesor tanar, proaspat iesit de pe bancile facultatii caruia ii placea enorm sa interactioneze cu elevii lui si ura predatul mecanic. Omul acela te invata istorie ca pe matematica, cu scheme ale asediilor, cu explicatii adevarate… Doamne ce profesor am avut! Daca as avea ocazia sa-l revad l-as strange profund in brate! Sa revenim la ora de istorie despre regalitate, despre Dinastia Romaneasca. Profesorul Mostenescu tocmai ne explica ce a insemnat Carol I , Ferdinand I, Carol al II lea, si Mihai I pentru tara aceasta. Imi povestea despre acea clipa cand Romania era granarul Europei, echivalenta francului cu leul romanesc, prosperitatea Romaniei. Cred ca in acel timp, parintii mei de abia isi permiteau sa ma creasca,  sa imi cumpere haine sau sa imi cumpere dulciuri samd. Nu cred ca eram singurul copil care avea o situatie materiala grea, in acele momente, fiind in plina frenezie iliesciana „noi nu ne vindem tara” sau a inflatiei fantastice prin care treceam. Cei peste 40 stiu cu exactitate la ce ma refer. Faceam comparatie intre vremurile ce le traiam acum, in Republica si vremurile din Regat. Era clar mai bine in Regat! Macar tara noastra avea o reputatie si oamenii erau altii. Posibil sa fi fost neajunsuri si atunci, dar cu siguranta eu o duceam rau desi ai mei erau actionari la fabricile la care lucrau. Erau actionari! Aveau actiuni cu care se puteau sterge la fund! Cei peste 45 de ani stiu! Dupa lectia de istorie am devenit monarhist. De mic! Nu pentru ca ma trag din Ghika, Maniu, sau Bratianu, sau ca imi povestea bunica pe ascuns despre Rege, nu ca ascultau ai mei pe Mihaita de anul nou la Europa Libera. Pur si simplu ca am vazut lucrurile altfel. Dupa explozia C-Zone ( cei din Bucuresti stiu) am putut sa ma documentez mai bine si am cautat trenul cu bani pe intenet, intoarcea armelor si alte insulte  actuale adresate Regelui. L-am vazut ca pe un model si il voi vedea mereu ca pe un model. Pe 5 decembrie eram in trafic cu Cristian, mergeam sa ne intalnim cu un client pe care eu nu-l inghit nici cu o tona de lamaie. Exact cand parcam, imi da Zana un mesaj: ” A murit Regele!”. Zana avea aplicatia Biziday instalata pe telefon, iar eu dupa sechelele mele cu memoria Iphone de 16 gb evit sa instalez orice aplicatie. Intru pe Biziday : Regele Mihai a murit…

Ii spun lui Cristian ca nu mai pot intra, sa mearga singur ca nu ma mai pot concentra. Eu pe Rege nu l-am vazut niciodata fata in fata, nu am avut ocazia sa ii scriu nicio scrisoare! Regele era pentru mine, intoarcerea la normalitate! In timp ce contemplam la ce tocmai s-a intamplat simteam ca in mine s-a produs ceva, un gol… Ceva nu mai era… Nu mai era bunicul, nu mai era cineva cunoscut. Simteam durere! Cu greu imi stapanesc cele cateva lacrimi ce mi-au curs caci nu ma pot duce cu ochii umflati la intalniri…

Dupa o zi intreaga in care am fost aerian, pulsul meu fiind ba sus , ba jos , cu urechile tiuind, ajung acasa si ma uit la stirile Pro TV. Nu va pot descrie ce a fost in sufletul meu, cat de tare am fost afectat, si inca sunt afectat de moartea Regelui Mihai. Cineva a pus intrebarea: Cum ar fi fost Romania, daca dupa 1990 i s-ar fi permis Regelui sa urce iarasi pe tron? Nu ma gandim la  asta asa de profund, eu stiam deja ca ar fost mai bine. Acum vedeam antiteza intre Mihai I si clasa noastra politica, si clasa politica de buna calitate ce s-ar fi strans in jurul Regelui. Dupa multe idei, rataciri si lacrimi, in ziua urmatoare, Casa Regala anunta programul funerariilor, Funeralii ce nu pareau a fi demne de un Rege. Mai aveam putin si sunam la Secretariatul din Aubonne pentru a o implora pe Principesa Margareta sa ne ingroape Regele, ca pe un rege!

Miecuri, 13 decembrie. Regele este adus la aeroport… Imi plangea corpul ,sufletul si urmaream transmisiunea Digi24 din masina, de pe o tableta si ma rugam sa ne aratam omagiile ca un popor demn Regelui nostru. Am ramas profund impresionat de conationalii mei atunci cand au fost la Arcul de Triumf si de primirea de la Palatul Regal. Ceasul programat imi suna la ora 05.30, si dupa ritualurile cosmice se face 06.30. Ies pe usa cu doua lumanari in mana in directia Palatului Regal. Ma grabeam sa ajung sa-mi iau ramas bun, intrucat vineri plecam din tara in interes de serviciu. In parcarea din fata Palatului nu puteam parca iar cei de la Locala ma indreapta catre parcarea de la Eva. In timp ce mergeam , ma gandeam ca voi fi primul la Palat. Eram al 99 lea, la ora 07.30. Frigul musca din mine si din ceilalti 300 de insi ce eram la 08.00 in fata Palatului. Ma uitam la oameni, ma uitam la doamna din dreapta mea care avea ochii umflati de plans, ascultam multimea. Nu se auzea. Fiecare din cei 300 de insi aveau o solemnitate in suflet ce nu am vazut-o in cei 30 de ani de existenta. Fiecare dintre noi sufeream sincer in adancul nostru. La cateva minute dupa ora 08.00 ni se permite accesul. Ne ordonam 2 cate doi pe scarile palatului in asteptarea intrarii in Sala Tronului. Preotii cantau angelic, profetic de-a dreptul . Cu cat avansam simteam apasarea, maretia momentului… Simteam ca voi putea sa imi iau ramas bun de la cineva extrem de drag si de important. Cu greu astampar lacrimile si ajung in fata catafalcului pentru a-mi omagia Regele cu o scurta rugaciune, o plecaciune stangace datorita emotiilor, si o ruga : „Majestate, sa ne vegheati de sus!”

Am vazut in acele momente, cele mai sincere lacrimi pentru un strain, cele mai onorabile si emotionate plecaciuni si ingenunchieri pentru un om care multi dintre noi nu l-am vazut niciodata, nu l-am auzit sau atins vreodata! Conationalii mei au ingenuncheat in fata unui om ce nu a pretins niciodata acest lucru! Conationalii mei au plecat capul in fata unui om ce se prezenta ” Mihai”. Acel moment mi-a aratat ca o mare parte din natiunea romana are respect pentru trecutul ei si pentru valorile ce le afisa Regele Mihai. El , omul, Regele, era iubit sincer si o mare parte din popor a aratat acest lucru! Un numar considerabil de romani au stat ore bune ca sa poata sa se inchine, sa plece capul sau sa ingenuncheze in fata unui simbol de normalitate, de bun simt, de decenta. Sunt sigur ca sunt multi care au vrut sa se duca, sunt sigur ca sunt multi altii care au varsat lacrimi pentru el in fata televizorului, desi nu l-au vazut niciodata.  M-am rugat, dupa ce am plecat de acolo, in sinea mea ca lumea sa vina la el si sa-si ia ramas bun, si sa-l conducem cum se cuvine pe el, Regele Mihai, si poporul a venit si l-a condus si l-a plans! L-a plans pana ochii i-au usturat si s-au uscat…

Il caut pe Dumnezeu de ceva timp. Uneori il simt langa mine, asa cum l-am simtit si sambata cand ma rugam pentru ultima oara in aeroport, sa il primeasca in randul celor drepti si sa il odihneasca!

El a invins! Regele a invins prin iubirea si respectul aratat de romani!Romanii si-au „reincoroanat” Regele… Nu cred ca va mai fi om, in fata caruia poporul sa ingenuncheze, sa-l planga sincer si sa fie iubit ca Regele Mihai! Cred ca in inima multor romani s-a asternut un sentiment de regret pentru pierderea normalitatii ce a insemnat-o Majestatea Sa.

Cea mai frumoasa coroana regala este increderea si dragostea romanilor, iar valoarea ei sta in propriile merite ale Romaniei„- Regele Mihai I al Romaniei.

Ramas bun Majestate!

In inima mea si in memoria urmasilor mei vei ramane intotdeauna! Ne vedem sus!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Principesa Margareta, Principe Nicolae, Regele Mihai a pus fundatia, acum voi trebuie sa reconstruiti!

IMG_3992.JPG

Octav Dragan

IMG_3991.JPGIMG_3996.JPGIMG_3994.JPGIMG_4003.JPG


Arhiva personalaIMG_3960.jpgIMG_3966.jpgIMG_3959.jpg

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s